Mișcarea foarte mică a unei stele mici a dezvăluit prezența unei exoplanete de tip super-Pământ, care orbitează la o distanță apropiată de „zona locuibilă” a stelei sale. În jurul unei pitici roșii slabe numită Ross 508, situată la doar 36,5 ani lumină distanță (încă prea slabă pentru a fi văzută cu ochiul liber), astronomii au confirmat existența unei lumi de doar 4 ori masa Pământului. Având în vedere ceea ce știm despre limitele de masă planetară, asta înseamnă că este posibil ca lumea să fie terestră sau stâncoasă, mai degrabă decât gazoasă.

Exoplaneta, numită Ross 508 b, este puțin probabil să fie locuibilă pentru viață așa cum o cunoaștem noi; cu toate acestea, descoperirea, o premieră pentru un nou sondaj care utilizează Telescopul Subaru al Observatorului Național Astronomic al Japoniei (NAOJ) din Hawaii, demonstrează eficacitatea tehnicilor utilizate pentru a localiza planetele mici în jurul stelelor slabe.

Vânătoarea de exoplanete locuibile este oarecum împiedicată de însăși natura a ceea ce credem că sunt acele exoplanete. Singurul șablon pe care îl avem este Pământul: o planetă relativ mică, care orbitează la o distanță de stea, unde temperaturile sunt favorabile apei lichide la suprafață. Aceasta este ceea ce se numește „zona locuibilă”.

Astronomers Have Found a Super-Earth Near The Habitable Zone of Its Star

The very tiny motion of a small star has revealed the presence of a super-Earth exoplanet, orbiting at a distance that is close to habitable.

Around a faint red dwarf called Ross 508, located just 36.5 light-years away (yet too dim to be seen with the naked eye), astronomers have confirmed the existence of a world just 4 times the mass of Earth. Given what we know about planetary mass limits, that means the world is likely to be terrestrial, or rocky, rather than gaseous.

The exoplanet, named Ross 508 b, is unlikely to be habitable for life as we know it; however, the discovery, a first for a new survey using the National Astronomical Observatory of Japan’s (NAOJ) Subaru Telescope in Hawaii, demonstrates the efficacy of the techniques used to locate small planets around dim stars.

The hunt for habitable exoplanets is stymied somewhat by the very nature of what we believe those exoplanets to be like. The only template we have is Earth: a relatively small planet, orbiting at a distance from its star where temperatures are conducive to liquid water on the surface. This is what’s known as the ‘habitable zone’.