De fapt, câte misiuni cu echipaj uman au zburat spre Lună? De la Apollo 8 până la Apollo 17, toate, exceptând Apollo 9 care doar a testat modulul lunar (LM, de la Lunar Module) pe o orbită circumterestră. Așadar, au fost nouă zboruri spre Lună, fiecare zbor a avut un echipaj compus din trei astronauți.
Nu toate zborurile au avut ca obiectiv aterizarea* pe Lună (dacă preferați aselenizare, foarte bine, dar, vă întreb, cum veți spune atunci când oamenii vor ajunge pe, să zicem, Europa, unul din sateliții lui Jupiter? Aeuropizare? Sau pe Ganymede? Vom zice Aganymedizare? Ori pe Io vom zice Aioizare? Haidem să nu ne mai sclifosim atâta și să spunem simplu: aterizare).
Apollo 8 doar s-a învârtit în jurul Lunii și nici măcar nu aveau cu ei un LM pentru simplul motiv că încă nu era gata. Meșteri dibaci încă mai meștereau la el, ca să zic așa, mai strângeau un șurub, mai lipeau cu letconul ceva ori îl îmbrăcau în poleială aurită. Primul LM a fost testat în zbor în vecinătatea Pământului, cum am spus, în zborul Apollo 9, din martie 1969. Dacă vă întrebați ce s-a ales de modulul acela, care avea indicativul radio Spider, vă zic eu: s-a dezintegrat în atmosfera terestră după ce testul a luat sfârșit. Așa mergeau lucrurile pe vremea aia.
A urmat Apollo 10. Profitând de faptul că Northtrop Grumman, proiectantul și fabricantul modulelor lunare, isprăvise de asamblat unul – trebuie spus că mai multe LM se aflau, în diferite stadii de execuție, pe linia de montaj în acel moment –, NASA a decis să trimită o expediție cu de toate spre Lună, dar cu o condiție: astronauții din LM să nu aterizeze. A fost ceea ce s-a chemat în epocă „repetiția cu costume” a primei debarcări umane pe suprafața satelitului nostru natural. LM și-a făcut datoria, i-a dus pe cei doi astronauți aproape de suprafața Lunii, la 14,4 kilometri și a executat 31 de rotiri sau, dacă vreți, 31 de orbite. Ar fi putut ateriza Snoopy (ăsta era indicativul radio pentru LM al Apollo 10) pe Lună? Chestiunea e deschisă. Unii spun că da, alți că ba. Dar despre asta vom mai vorbi, cândva.
Despre Apollo 11 v-am zis, nu mai repet.
NASA planificase, în cadrul programului Apollo, încă 9 zboruri cu echipaj uman spre Lună după Apollo 11. Respectiv: 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 și 20. Din motive de reduceri bugetare, zborurile 18, 19 și 20 au fost anulate și programul Apollo s-a încheiat cu zborul 17. Că am adus aminte de 17, acest zbor a debarcat pe Lună singurul om de știință care a ajuns acolo, e vorba de Harrison Schmitt, geolog la bază, dar cu calificări suplimentare printre care: șofer de rover lunar și fotograf. A excelat în toate.
Știm cu toții că Apollo 13 nu și-a îndeplinit scopurile din pricina unei explozii în modulul de serviciu, prin urmare Jim Lovell și Fred Haise nu și-au mai murdărit galoșii în regolitul selenar. Legat de galoși, trebuie spus că Gică de la Sculărie, acest fascinant personaj colectiv, a remarcat un aspect interesant: costumele astronauților, mai precis încălțările acestor costume au talpa lisă în vreme ce urmele lăsate de astronauți pe suprafața Lunii prezintă striații orizontale și paralele. Bam, fake, totul e fake! În realitate, dragă Gică de la Sculărie, astronauții au avut la îndemână câte o pereche de galoși (ăsta e termenul) pe care i-au tras peste ghetele costumului spațial. În fine, nu dezbatem acum aceste detalii, dar dacă aveți nedumeriri, vă aștept comentariile. Să revenim, Apollo 13 a ratat aterizarea, așadar pe suprafața Lunii au ajuns în total 12 astronauți, din 1969 până în 1972. Evident, pentru Gică de la Sculărie, toate au fost înscenări. Dar filmările de pe Lună făcute de astronauți „in situ” însumează peste 18 ore. La care se adaugă alte ore de film realizate în cursul voiajelor, la care se adaugă alte ore de film realizate la sol, fie la Houston (Tx), fie la Centrul Spațial Kennedy (Fl). Se știe, de altfel, că pe vremea aia toate filmările se realizau cu AI, iar fotografiile erau fotoșopate la greu.
Ce voiam să vă spun, dar m-am luat cu vorba. Azi, la ora 19:50:35 TLR (18:50:35 TLR în 1969) se vor împlini 55 de ani de când Armstrong, Aldrin și Collins au amerizat în Pacificul de Nord, încheind astfel un grandios efort la care au luat parte undeva la 400.000 de oameni (toți niște conspiraționiști care și-au ținut gura, cinste lor și respect) și anume: debarcarea pe Lună a doi astronauți.
Descoperă mai multe la Cosmonaut 🧑🚀 mapamond🌐media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
