Societatea Română de Science Fiction & Fantasy vă invită la ProspectArt online : vineri 16 februarie 2024, ora 18.00 . TEMA: BULGARIA SF

„Ambele SF-uri, românesc și bulgăresc erau atât periferice (în ceea ce privește cenzorii și lumea literară), cât și centrale (în termeni de popularitate față de cititori, dar și în munca de popularizare a științei). Asta nu i-a împiedicat pe autorii, fanii și cititorii SF-ului să-l fi investit ca spațiu de libertate și/sau contestare.

Simbioza a fost însă mediată de impregnări internaționale contrastante: acolo unde în Bulgaria apropierea politică cu Uniunea Sovietică și cu o limbă rusă stăpânită de majoritatea cititorilor constituie vectorul unei deschideri spre universul viitorului sovietic, în România după 1964, instituționalizarea SF-ului a avut loc și prin contacte în Europa de Vest, în Franța și Italia în special, iar discreta și timida reorientare și distanțare față de modelul dominant sovietic a avut loc într-o perioadă de de-sovietizare.

Într-o țară, ca și în celălaltă, producția unui viitor comunist este de asemenea, combinată, din ce în ce mai mult din anii 1970, cu invocarea unui trecut eroizant-naționalist care relocaliza timpul.

Aceste alegeri comune ascund însă evoluții de tip foarfece: parțial sincronizate în deceniul de liberalizare din anii ’60, orologiile politice bulgare și românești s-au disociat în deceniile următoare; deziluzia apare mai devreme, și mai profundă în România decât în ​​Bulgaria, unde mediile SF vor continua până la sfârșitul anilor 1980 să dezbate opțiunile pentru reînceperea unui alt timp comunist.

Cazurile SF-ului din Bulgaria și România demonstrează o concomitență între dezvoltarea unei gândiri globale a timpului și desfășurarea unui efort de etnicizare, înțeles aici atât ca reînnoire identitară, cât și ca vernacularizare a unui gen.

Instrumentalizarea naționalismului din anii 1970 a făcut astfel posibilă și o deschidere pusă în slujba recunoașterii internaționale prin patrimonializarea unor texte a căror circulație în afara granițelor a fost susținută.

Fără a fi singura variabilă explicativă, această dorință de recunoaștere duce la înzestrarea SF-ului național cu tradiții inventate sau exagerate care sapă în temporalitățile precomuniste.

Producția internațională de „naționalități literare” SF este astfel însoțită de o înrădăcinare a genului chiar în momentul în care popoarele bulgar și român sunt proiectate într-o etnogeneză din ce în ce mai profundă.

Nesincronizarea orologiilor terestre bulgar și român își are corespondentul în diviziunile contrastante ale bolții cerești.

Când s-au născut primele cenacluri SF în România, care se distanțase de Uniunea Sovietică începând cu anul 1964, aceasta s-a deschis treptat spre Occident.

Promotorii români ai SF-ului național se încadrează în rețelele internaționale fiind atât instituționalizați la scară europeană cât și modelați și transcend diviziunea Est-Vest.

Românii au mobilizat canalele francofoniei și „latinității”, creând legături cu autori francezi, italieni și belgieni, promovând în același timp o definiție „literară” și „europeană” – și nu americană – a SF-ului.

Bulgaria abordează SF-ul din perspectiva lagărului comunist, în primul rând sovietic, dar și est-european (polonez, est-german, cehoslovac și ungar; uneori iugoslav în anii 1980).

Între anii 1947 și 1962-1963, atât Bulgaria, cât și România au cunoscut o fază comună de sovietizare/rusificare culturală și lingvistică și o redistribuire ulterioară a locurilor, actorilor și mass-mediei privind circulația internațională a cărții.

Această orientare s-a estompat însă în România în anii ’60, dând naștere unei strategii de naționalizare prin internaționalizare.

În ciuda unei deschideri treptate către Europa de Vest și mai timid, către zonele transatlantice, în Bulgaria principalul referent simbolic, pol de influență și partener rămâne Uniunea Sovietică.

Deși au urmat căi diferite, Bulgaria și România s-au trezit așadar implicate în anii 1970 în angajamente de revendicare a identităților transnaționale, europene și socialiste.

Acolo unde prioritatea României se îndreaptă către o ieșire de pe orbita sovietică mediată de limba franceză, principalul vector de acces la SF până la începutul anilor 1980, în Bulgaria elitele conducătoare fac alegerea unei inserții internaționale susținute de URSS.

În special în anii 1970, strategia românească a dat roade, influența externă obținută de SF-ul românesc favorizează o anumită diseminare internațională a literaturii vernaculare prin așa-numitele canale oficiale (pentru a folosi terminologia Ioanei Popa), adică cercurile editorilor și agențiilor care stabilesc relații cu parteneri străini.

În anii ’80 au fost redistribuite toate coordonatele referitoare la producția și distribuția de science-fiction autohton: după 1971, în România s-a instaurat un național-comunism autarhic, bântuit de obsesia rambursării datoriilor externe și caracterizat prin deteriorarea condițiilor de viață și intensificarea terorii și supravegherii securiste.

Confruntat cu o criză mai puțin dramatică, regimul comunist bulgar se destramă încet, trădând speranțele unei generații calificate care aspiră să trăiască aici și care acum privește neputincioasă la retragerea conservatoare a bătrânului dictator Todor Jivkov.

În România, lecturile science fiction și lumea cenaclurilor SF oferă din ce în ce mai mult o evadare atemporală; în Bulgaria, SF-ul a căpătat noi pasionați, dincolo de predominanța masculină, cluburile SF devenind unele dintre locurile în care s-au dezbătut idei iconoclaste, poetice sau politice.

Pe ambele maluri ale Dunării „albastre”, aspirația către un alt loc se amestecă cu extinderea seducțiilor paranormalului, ufologiei, ezoterismului, basmelor și legendelor vernaculare.

Cu toate acestea, odată cu venirea la putere în U.R.S.S. a lui Gorbaciov în 1985, temporalitățile bulgară și română au evoluat în direcții opuse:

în contextul românesc, agravarea penuriei a mers mână în mână cu reiterarea ad nauseam a cultului personalității dictatorului Ceauşescu și a realizărilor amețitoare ale „epocii sale de „aur”.

În Bulgaria, perestroika sovietică este urmată febril, în timp ce în cluburile SF, tinerii își imaginează o lume dincolo de separarea dintre comunism și capitalism.

Câțiva factori aruncă lumină asupra modului în care în cadrul comunismului senil, fascinația pentru ozenistică, parapsihologie, hipnoză sau ezoterism a fost insuflată în lumea science fiction-ului. Primul factor își are rădăcinile într-o sensibilitate față de ocultism și cosmologie cristalizată la începutul secolului al XX-lea în cercurile literare simboliste și în arta picturală europeană. La vremea respectivă, fusese primit pe scară largă în culturile rusă, bulgară și română.” – Prof. Dr. Habil. Nadège Ragaru, Asist Univ. Dr. Antonela Capelle‑Pogăcean (Franța)

ELENA PAVLOVA locuiește în Montana, Bulgaria, și lucrează în prezent la compania de jocuri video BeastBurst Inc.

Povestirile ei au apărut în diverse antologii și reviste bulgare, câștigând premii la competiții naționale.

În 2019, romanul SF Kamen și pirații din 5-B (Камен и пиратите от 5г) a câștigat premiul național bulgar Konstantin Konstantinov.

În 2021, romanul Colindătorii împotriva Hali (Коледари срещу хали) a câștigat premiul ESFS pentru cea mai bună lucrare pentru copii. Tot în 2021, a primit grantul SLF Diverse Worlds.

Elena Pavlova a publicat alte cinci romane, trei culegeri de proză scurtă și mai mult de două duzini de cărți-joc și a tradus diverși autori precum Robert Howard, Robert R. McCammon, Paolo Bacigal

Valentin Ivanov este astronom, prozator, poet, organizator de evenimente SF (Bulgacon).

Elena Borisova este cercetător științific, eseist și critic literar.